Ion I. C. Bratianu
(zis si Ionel) (1864-1927, n. Florica, azi Stefanesti), om politic. Fiul lui Ion C. Bratianu. Presedinte al Partidului National- Liberal (1909-1927); de mai multe ori ministru si prim-ministru (1908- 1910, 1914-1918, 1918-1919, 1922-1926 si iunie-noiembrie 1927). A avut un rol important in activitatea politica pentru desavarsirea unitatii statale; a contribuit la orientarea politicii externe a Romaniei spre Franta si Anglia; a initiat numeroase reforme, menite sa intareasca pozitiile economice si politice ale burgheziei romane. Seful delegatiei romane la Conferinta de pace de la Versailles (1919- 1920). A promovat o politica potrivnica intereselor Partidului Comunist Roman, partid care a si fost scos in afara legii.